Cine face diabet de tip 2?

Diabetul de tip 2 (DZ2) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, afectând milioane de persoane la nivel global. Identificarea factorilor care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni este esențială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a bolii. Acest articol își propune să ofere o perspectivă detaliată asupra principalelor categorii de persoane expuse riscului de a dezvolta diabet de tip 2, subliniind importanța factorilor de stil de viață, genetici și comportamentali.

Dependența de carbohidrați

Unul dintre cei mai semnificativi factori care contribuie la dezvoltarea diabetului de tip 2 este dependența de carbohidrați. În mod frecvent, indivizii consumă o cantitate excesivă de carbohidrați, care include nu doar dulciuri, ci și alimente de bază, cum ar fi pâinea, pastele, orezul și cartofii. Aceste alimente sunt consumate la aproape fiecare masă, ceea ce duce la un aport caloric predominant din carbohidrați.

Consumul cronic de carbohidrați determină creșteri repetate ale nivelului de glucoză în sânge, care la rândul lor solicită o eliberare constantă de insulină. În timp, acest proces poate duce la o rezistență crescută la insulină, un precursor major al diabetului de tip 2. Studiile arată că această rezistență la insulină este unul dintre primii pași în patogeneza diabetului, iar un aport excesiv de carbohidrați poate accelera acest proces.

Alimentația emoțională

Alimentația emoțională este un alt factor care poate contribui la dezvoltarea diabetului de tip 2. Persoanele care folosesc mâncarea, în special carbohidrații, ca mijloc de a face față stresului emoțional sau de a sărbători evenimentele pozitive din viață sunt expuse unui risc crescut de a consuma alimente bogate în calorii și zaharuri. Acest comportament poate duce la o creștere a greutății corporale și la un dezechilibru al nivelului de zahăr din sânge.

Cercetările indică faptul că alimentația emoțională este frecvent asociată cu o preferință pentru alimentele bogate în zahăr și grăsimi, ceea ce contribuie la un consum caloric excesiv și, implicit, la creșterea riscului de obezitate și diabet de tip 2. Acest tipar de comportament alimentar poate deveni un ciclu vicios, în care stresul emoțional și creșterea glicemiei se susțin reciproc, amplificând riscul de dezvoltare a DZ2.

Dezinformarea nutrițională

Dezinformarea nutrițională joacă, de asemenea, un rol semnificativ în creșterea prevalenței diabetului de tip 2. Mulți oameni urmează cu strictețe recomandările nutriționale tradiționale, care pun accentul pe un aport ridicat de cereale integrale, fructe și legume, dar care pot fi inadecvate pentru persoanele predispuse la diabet. Aceste recomandări, deși bine intenționate, pot duce la un consum excesiv de carbohidrați, ceea ce poate exacerba problemele de reglare a glicemiei la anumite persoane.

În ultimii ani, tot mai multe dovezi sugerează că o dietă săracă în carbohidrați și bogată în grăsimi sănătoase poate fi mai eficientă în gestionarea și prevenirea diabetului de tip 2. Dezinformarea nutrițională poate, astfel, să contribuie la răspândirea unor obiceiuri alimentare care cresc riscul de DZ2, subliniind necesitatea unei educații nutriționale mai clare și mai adaptate nevoilor individuale.

Predispoziția genetică

Un alt factor esențial în dezvoltarea diabetului de tip 2 este predispoziția genetică. Persoanele care au antecedente familiale de diabet au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta această boală. Genele care controlează metabolismul glucozei și răspunsul la insulină pot face ca aceste persoane să fie mai susceptibile la efectele nocive ale unei diete bogate în carbohidrați.

Studiile genetice au identificat numeroase variante genetice asociate cu un risc crescut de diabet de tip 2. Aceste variante pot influența sensibilitatea la insulină, capacitatea de a gestiona nivelul de glucoză în sânge și alte procese metabolice esențiale. Deși stilul de viață joacă un rol crucial, nu se poate ignora impactul semnificativ al geneticii în dezvoltarea diabetului de tip 2.

Persoanele active și atleții

În mod surprinzător, chiar și persoanele active și atleții pot fi expuși riscului de a dezvolta diabet de tip 2. Practica comună de a consuma carbohidrați înainte și după antrenamente, pentru a susține performanța fizică, poate fi dăunătoare pentru cei care sunt predispuși genetic sau metabolic la diabet.

Deși activitatea fizică este esențială pentru sănătatea generală și poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină, consumul excesiv de carbohidrați pentru a susține antrenamentele poate duce la probleme de reglare a glicemiei. În consecință, chiar și persoanele care sunt altfel sănătoase și active pot dezvolta diabet de tip 2 dacă nu își gestionează corect aportul de carbohidrați.

Persoanele cu alte afecțiuni metabolice

Persoanele care suferă de alte afecțiuni metabolice, cum ar fi sindromul metabolic, sunt de asemenea expuse unui risc crescut de diabet de tip 2. Sindromul metabolic este un grup de condiții care include obezitatea abdominală, hipertensiunea arterială, nivelurile ridicate de trigliceride și glicemia crescută. Aceste afecțiuni sunt interconectate și cresc semnificativ riscul de boli cardiovasculare și diabet de tip 2.

Sindromul metabolic este strâns legat de rezistența la insulină, un factor cheie în dezvoltarea diabetului de tip 2. Persoanele care prezintă sindrom metabolic au o probabilitate crescută de a dezvolta DZ2, mai ales dacă nu adoptă măsuri preventive, cum ar fi modificarea dietei și creșterea nivelului de activitate fizică.

Concluzie

Diabetul de tip 2 este o afecțiune complexă, influențată de o combinație de factori genetici, stil de viață și comportamentali. Dependența de carbohidrați, alimentația emoțională, dezinformarea nutrițională, predispoziția genetică, activitatea fizică necorespunzătoare și prezența altor afecțiuni metabolice sunt toți factori care pot contribui la dezvoltarea DZ2. Conștientizarea acestor factori și adoptarea unor strategii de prevenire și gestionare adecvate sunt esențiale pentru reducerea riscului de diabet de tip 2 și pentru îmbunătățirea sănătății generale.

Bibliografie

1. American Diabetes Association. „Standards of Medical Care in Diabetes—2023.” Diabetes Care, vol. 46, no. Supplement 1, 2023, doi:10.2337/dc23-S001.
2. Ludwig, David S., et al. „The carbohydrate-insulin model: a physiological perspective on the obesity pandemic.” American Journal of Clinical Nutrition, vol. 114, no. 1, 2021, pp. 103–119, doi:10.1093/ajcn/nqab043.
3. Hariri, N., & Thibault, L. „High-fat diet-induced obesity in animal models.” Nutrition Research Reviews, vol. 23, no. 2, 2010, pp. 270–299, doi:10.1017/S0954422410000168.
4. Kahn, S. E., et al. „Mechanisms linking obesity to insulin resistance and type 2 diabetes.” Nature, vol. 444, no. 7121, 2006, pp. 840–846, doi:10.1038/nature05482.
5. Hu, F. B., et al. „Diet, lifestyle, and the risk of type 2 diabetes mellitus in women.” New England Journal of Medicine, vol. 345, no. 11, 2001, pp. 790–797, doi:10.1056/NEJMoa010492.